CAND LUMINA SE STINGE

  Si cand razele de soare incep sa dispara,raman in sumbrul intuneric al nostalgiei.

Razele calduroase si stralucitoare care candva ne incalzeau sufletele si ne dadeau speranta de a merge mai departe,acum sunt doar amintiri ce au ramas in urma si carora le ducem dorul neancetat.

  Cu fiecare farama de lumina ce se indeparteaza, se duce si cate o frantura din sufletele noastre.

Si speranta nu mai exista, se pierde in amarul singuratatii si al tristetii care candva parea imposibil, dar care acum este inevitabil.

   Si ne amintim de momentele frumoase, minunate, de'a lungul carora am invatat sa apreciem,sa iubim,sa fim sinceri, intelegatori si increzatori.

  Acum , toate au ramas simple foi rupte din trecut,dar care, totusi sunt prezente in sufletele si mintile noastre de fiecare data cand revedem lucrurile sau persoanele care nu demult au insemnat totul pentru noi dar au plecat din vietile noastre.

  Iar asa, fiecare gand,fiecare traire,fiecare suras,fiecare speranta raman uitate intr'un univers numit"A fost..."

IUBIRE ADOLESCENTINA

 

  De cate ori nu v'ati "indragostit" de primul baiat cu ochi dulci si zambet minunat?  [8->.]..
   De cate ori azi iti placea de x,peste o saptamana de y , peste o luna de z dar in 3 luni te intorceai tot la x?[:X]
   De cate ori l'ai sarutat pe a ca sa;ti dai seama ca defapt tii la b? [:-<]
   De cate ori nu ai stiut sa apreciezi pe cine trebuia, iar cand ti;ai dat seama cat a insemnat pentru tine era prea tarziu? [:(]
   De cate ori nu ai murit de gelozie cand il vedeai razand sau vorbind la telefon cu alta fata? [:-c]
   De cate ori nu ne uitam la profesori cu ochii goi si cu gandul la "el"?[;;)]
   De cate ori nu ne inroseam ca racii in prezenta "lui" si nu stiam ce sa zicem?[:-SS]
 Si lista poate continua cu alte 1000 de intrebari de genul.E asa simplu sa ne "indragostim" de cei nepotriviti doar pentru ca intotdeauna asteptam acel baiat perfect[care nu exista] fara sa realizam ce baieti buni au trecut pe langa noi.
 Si ce problema mai e cu recunoasterea sentimentelor:(. Majoritatea nu vrem sa recunoastem[in suletul nostru] din diferite motive mai realiste sau pur si simplu banale.
  Si trecand de la partea in care ni se scurgeau ochii dupa acesti baieti care[fie vorba intre noi] aduc numai belele ajungem la partea in care acea "iubire" pentru ei s'a dus:).
  Si uite asa noi ramanem cu amintirea unei frumoase [mari] simpatii pentru ei, pe care o resimtitm de fiecare data cand ii revedem sau vorbim cu ei:):X.

PRIETENIA....

..o legatura idispensabila  pentru oameni, dar greu de "gasit".
  De multe ori avem incredere in persoane care'si arata adevarata fata prea tarziu si suferim si plangem pentru ca am avut incredere in cine nu trebuia.Cu timpul uitam, lasam in urma intamplarea nefericita, tradarea(tradarile) si mergem mai departe.Si mai intalnim un "prieten" la fel de "bun" ca ultimul si plangem iar..si iar...si ajungem intr'un stadiu in care nu mai avem incredre in nimeni, si nu pentru ca nu vrem , ci pur si simplu pentru ca nu mai putem.Indepartam si persoanele chiar intr'adevar tin la noi si incet ,incet le facem sa nu mai tina la noi,ne racim de toti , iar cand ne dam seama de greseli este prea tarziu deoarece "relatia" dintre noi devine din ce in ce mai putreda si nu din cauza lor ci din a noastra.
  In clipele grele simtim nevoia nebuna da a vorbi cu cineva , de a plange pe umarul lui.Vream sa fim sfatuiti, intelesi  fara a fi judecati.

  Oare cati dintre noi avem langa noi acei "prefacuti" si cati dintre noi avem prieteni buni care stiu cand si cum sa ne fie alaturi?

Perceptia despre viata

 Fiind prima postare m'am gandit sa scriu despre viata in sine,despre parerea mea asupra ei si despre ce am invatat de-a lungul anilor[cu toate ca nu am multe primaveri lasate in spate:)]
Si incep....

 ....Pasind prin viata, mi'am dat seama ca nu are rost sa suferi din cauza unei tradari sau din cauza unui ghinion in dragoste.Toate sunt trecatoare, iar viata e prea scurta ca sa stai sa suferi singur, intr;un colt intunecat,uitat de lume.
  Au fost momente in care simteam ca ma prabusesc, dar am mers inainte si pot spune ca nu mai sunt la fel,m'am schimbat , nu mai sunt ce am fost,cu toate ca acum relatia mea cu lumea nu mai este cum era, prefer sa fiu dura si rece la exterior pentru a nu se vedea sensibilitatea din interior,care sa ma faca mai slaba in privire celorlalti.